Cum ti-ai permis cu nesimtire sa te bagi asa in sufletul meu?
Nici nu te cunosc.
Cum ai reusit sa ma faci sa te caut in chipurile altora?
Cum ai reusit sa ma faci sa ma pierd in cuvinte, sa nu mai stiu ce vreau sa spun?
Ma scoti din sarite cu atitudinea ta.
Si totusi ma tot gandesc la tine si nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc de tine.
Ma auzi?
Te rog pleaca, din mirosul pielii mele si din gandurile mele de dimineata si de dupa-masa.
Si in special trebuie sa pleci din capul meu noaptea.
Refuz sa te vad, refuz sa te aud si nu vreau sa vorbesc cu tine.
Cum de ce?
Pentru ca te tot imprimi in mine si m-am saturat sa tot visez la tine si sa stau ca disperata cu mana pe telefon.
Am obosit sa imi tot reamintesc cele cateva clipe pe care le-am petrecut cu tine.
Esti intoxicant si nu te vreau.
Nu pot sa respir si ma enerveaza starea asta constanta de visare.
Nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat, parca m-am intors in timp si sunt in curtea scolii uitandu-ma pe furis la tine.
Nu poti sa intelegi asta, asa-i?
Ma uit la tine si nu te inteleg, nu pot sa te citesc, nu stiu cum sa ma port cu tine si in loc sa fiu incitata de un nou puzzle, m-am pus in fund si bat cu pumnii in piese.
Nu stiu ce simt, dar pot sa-ti spun sigur ce nu vreau sa simt.
Si stiu ca o sa ma ranesti pentru ca nici tu nu ma intelegi.
