Straina

Nu am mai fost pe strazile astea niciodata
si nu sunt prietenoase
m-am pierdut in locuri obscure si strazi intortocheate
insetata de cunoastere si recunoastere
si nu pot sa ma mai intorc inapoi
Straina sunt de orasul asta
de strazi, de oameni... Pierduta
Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc
Strazile astea m-au schimbat
Sunt obosita si
ma doare ca raman doar o fata trista si tacuta din parc
ce face parte din peisajul sumbru
Nu am timp si zilele nu au nici o valoare
Traiesc sperand ca maine va fi mai soare si mai cald
Ma uit mereu cu grija in spate
si picioarele mele nu fac nici o urma
Ma uit pierdut in zare dupa o fata cunoscuta
Nimic... pustiu
Doar alte fete mai triste si mai serioase decat a mea
Am uitat sa ma bucur de noapte
de ploaie, de somn, de viata
Sunt amortita si mi-e dor...
Mi-e dor de casa

Da-mi drumul!

De fiecare data cand pleci, simt ca rupi o bucatica din mine
Si nu pentru ca nu vreau sa pleci, ci pentru ca nu sti sa pleci,
Esti cel mai amar fruct pe care l-am gustat si totusi
Dintr-un motiv ce ma depaseste, tot vreau sa gust din tine.

Dar azi nu mai pot... si te rog, te rog da-mi drumul.
Imi faci rau, imi sugi viata din mine, bucuria
Si pentru tine e doar un joc.
Ai castigat! Acum da-mi drumul...

M-am saturat de sunetul de oase rupte.
Da-mi te rog drumul, simt ca imi pleznesc venele
Sunt slaba si proasta dupa tine
Te rog, pentru ca nu mai pot.

Am uitat cum sa dorm si am uitat cum sa mananc,
Nu ma gandesc decat la tine, idiotule
Si mi-ar placea sa fiu motivul
Pentru care te trezesti dimineata.

Dar tu vrei sa te lupti cu mine
Sa ridici ziduri intre noi
Am obosit honey,
Si tot zic ca-ti dau drumul, dar nu pot, nu pot...

Imi faci rau, nu pot sa-ti tin piept.
Ma distrugi, ma rupi in bucatele
Si esti atat de iscusit incat le rupi mici,
Ca sa fi sigur ca nu mai pot sa ma strang.

Cu ce ti-am gresit?
Trebuie sa-mi dai drumul
Pentru ca am impresia ca o sa ma frangi pentru totdeauna.

Pentru o perioada

As putea sa stau pe pieptul tau pentru o perioada.
As putea sa ma obisnuiesc cu mirosul tau,
cu mainile tale in jurul meu,
cu capul tau apasat pe capul meu,
cu buzele tale...

Te-as putea privi pentru ceva timp.

M-as putea obisnui cu parul tau printre degetele mele,
cu felul in care imi strangi fata in mainile tale cand ma saruti,
cu atingerea ta arzatoare,
cu modul in care ma saruti pe gat,
cu felul in care ma strangi de mana.

Te-as gusta un pic, asa, pentru o perioada.

Pentru ca ma faci sa zambesc cand vorbesc la telefon.
Ma faci sa ma uit la tine cu pofta.
Ma faci sa vreau mai mult.
Imi dai atat de mult si intr-un fel ma simt constant insetata.
E un sentiment al dracului de placut...

Nu-mi da drumul la mana!

Nu m-ai intrebat daca vreau sa ma indragostesc de tine.

Cum ti-ai permis cu nesimtire sa te bagi asa in sufletul meu?
Nici nu te cunosc.
Cum ai reusit sa ma faci sa te caut in chipurile altora?
Cum ai reusit sa ma faci sa ma pierd in cuvinte, sa nu mai stiu ce vreau sa spun?
Ma scoti din sarite cu atitudinea ta.
Si totusi ma tot gandesc la tine si nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc de tine.
Ma auzi?
Te rog pleaca, din mirosul pielii mele si din gandurile mele de dimineata si de dupa-masa.
Si in special trebuie sa pleci din capul meu noaptea.
Refuz sa te vad, refuz sa te aud si nu vreau sa vorbesc cu tine.
Cum de ce?
Pentru ca te tot imprimi in mine si m-am saturat sa tot visez la tine si sa stau ca disperata cu mana pe telefon.
Am obosit sa imi tot reamintesc cele cateva clipe pe care le-am petrecut cu tine.
Esti intoxicant si nu te vreau.
Nu pot sa respir si ma enerveaza starea asta constanta de visare.
Nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat, parca m-am intors in timp si sunt in curtea scolii uitandu-ma pe furis la tine.
Nu poti sa intelegi asta, asa-i?
Ma uit la tine si nu te inteleg, nu pot sa te citesc, nu stiu cum sa ma port cu tine si in loc sa fiu incitata de un nou puzzle, m-am pus in fund si bat cu pumnii in piese.
Nu stiu ce simt, dar pot sa-ti spun sigur ce nu vreau sa simt.
Si stiu ca o sa ma ranesti pentru ca nici tu nu ma intelegi.

 

Amalgam

Azi e ziua aceea,
Azi s-a sfaramat gingasia atingerii noastre
Azi a venit ploaia
Azi am tras cu ochiul
Azi s-a decis soarta
Azi a fost

Azi ti-am intins mana
Mi-am deschis camasa
M-am uitat in ochii tai
Azi te-am gustat
Azi te-am lasat sa ma vezi
Azi

Azi am obosit
mi-am amintit de tine
m-am gandit la noi
Azi am realizat
Azi m-am inchis
Azi ai pierdut

Azi am simtit
Azi m-am bucurat
am incercat
si am gresit cu dulce naivitate
Azi m-am blocat
Totul a fost azi

Amalgam de sentimente
Nebunie, curiozitate, emotii, vis, dezamagire
Si a venit timpul sa plec mai departe
Nu mai e nimic pentru mine aici

Scrisoare in statie

Dragul meu tren,

Acum stau sprijinita cu fata de geamul murdar si ma uit in zare. Nu te vad. Nu te-am vazut nici ieri, nici alaltaieri. Nu ai timp, nu ai program, vi cand vrei.
A trecut mult timp de cand stau pe banca asta si am avut timp sa ma gandesc ce sa-ti spun.
Si azi, azi am decis sa nu te mai astept, a trecut prea mult timp si tu tot vi si pleci, nu ai niciodata rabdare sa urc.
Am crezut ca poti sa ma duci unde vreau sa ajung, am avut multa rabdare si intelegere.
Te-am asteptat si zi si noapte, si in frig si in ploaie, am tot sperat ca intr-o zi o sa ma accepti si o sa ma duci departe de statia asta, ruginita si murdara. 
Nu... asta nu s-a intamplat si chiar m-am saturat de asteptat.

Cosmar

Simt ca sunt pe drum spre rai, urc niste scari grele si vad prin nori lumina, calda si mantuitoare si cum prind un pic curaj si maresc pasul nerabdatoare, imi dispare scara de sub picioare si ma prabusesc puternic la pamant. 
Ma scutur si cu teama incerc din nou, incep sa urc foarte prudent si la fiecare pas sunt pregatita sa se sfarseasca scarile si sa cad. Ele nu o fac, pana cand nu ajung din nou sa devin increzatoare si ele.... ele ma prabusesc din nou la nesfarsit.