Dragul meu tren,
Acum stau sprijinita cu fata de geamul murdar si ma uit in zare. Nu te vad. Nu te-am vazut nici ieri, nici alaltaieri. Nu ai timp, nu ai program, vi cand vrei.
A trecut mult timp de cand stau pe banca asta si am avut timp sa ma gandesc ce sa-ti spun.
Si azi, azi am decis sa nu te mai astept, a trecut prea mult timp si tu tot vi si pleci, nu ai niciodata rabdare sa urc.
Am crezut ca poti sa ma duci unde vreau sa ajung, am avut multa rabdare si intelegere.
Te-am asteptat si zi si noapte, si in frig si in ploaie, am tot sperat ca intr-o zi o sa ma accepti si o sa ma duci departe de statia asta, ruginita si murdara.
Nu... asta nu s-a intamplat si chiar m-am saturat de asteptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu