Uita-te la mine! PRIVESTE-MA! Sunt reala. Uita-te la pieptul meu cum se umfla cand trag aer in piept...Sunt vie, la fel ca si gandurile mele, ca si sentimentele mele si de altfel ca si lacrimile mele.
Ma doare enorm...ca privesc in oglinda si vad doar o imagine. O jumatate de tigara, o reflectie stearsa si alb-negru, deformata, plictisitoare, neimportanta si inutila. La ce imi foloseste aceasta oglinda?
Dar, de fapt, ce as putea sa ii cer?
O oglinda e limitata, vede doar ce ii arati. E superficiala pentru ca vede doar o parte. E lipsita de caracter pentru ca nu stie decat sa copieze.
Pfoai...dar ce e asta? Asta nu e o oglinda.
Nu te supara pe mine dragul meu, incerc doar sa fiu practica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu