In genunchi

Si am cazut din nou in genunchi, simt un gust metalic in gura
Stiu ca trebuia sa ma imbrac mai gros
Privesc pierdut in zare
Ce va mai urma?

Parul ud imi mangaie fata
Simt deja asfaltul prin pantaloni cum imi zgarie pielea
Aud ploaia cum se loveste de pamant
Intr-un cantec nebun de linistit

Mi s-a taiat pentru o clipa respiratia,
Dar trebuie sa recunosc ca ai fost totusi milostiv
HA, HA, HA
Ai fost!

Nu inteleg de ce nu ma ridic
Stau si ascult ploaia
Inca ma doare pieptul
Stau lovita de surpriza
 
Am meritat-o
Am deschis bratele
Si am asteptat
Sa primesc ce va urma

Simt siroaiele de apa cum imi roiesc pe piele
Mi s-au lipit hainele de mine
Plang acum
Pentru ca silueta ta a disparut din zare

dependenta de dragoste

o durere cumplita imi cuprinde tot corpul
imi tiuie urechile...
iara mi-am dat final.

sunt prea naiva, asa ca o merit.
nu spun nimic
nu ma plang

stau in durere,
a venit momentul
sa merg mai departe

boala asta incepe sa ma manance, in fiecare zi, putin cate putin...
dar ce pot sa fac?
cum pot sa nu o fac...

iubesc sa fiu indragostita
sunt dependenta de acest sentiment
il caut constant.

dupa ce imi trece euforia
si deja culorile isi pied din nuanta
imi caut urmatoarea doza

e cel mai nesanatos viciu pe care il am.
tigarile si alcoolul sunt frectie
drogul asta te consuma, te omoara

nu te stresa dragule sunt doar in sevraj
o sa te uit pana la urmatorul trip

Cine esti?

te-am cunoscut... si tarziu azi inca ma gandeam la tine.
multumesc ca mi-ai dat viata intr-o seara moarta.
esti foarte prezent in mintea mea, ceea ce ma fascineaza.
ma intrigi...azi.
cine esti?

nu pot sa nu ma gandesc la mainile tale si cat de bine au stiut sa-mi acordeze corpul.
mi-am pierdut mintile in placere, am pierdut timp, am cazut intr-un abis, am ametit.
iti aud respiratia, iti simt pielea... ma innebunesti.
nu pot sa respir si te bucuri, nu iti vad fata dar stiu ca zambesti.
ai in ochi o privire nebuna.
ma sperii.
cine esti?

ma cufund intr-un vartej de emotii contradictorii
inca nu imi vine sa cred ce usor m-ai facut sa-mi pierd capul
un efect cutremurator
o senzatie dulce-picanta acidulata
m-ai facut mai usoara
cine esti si cum m-ai gasit?

Ma tot gandesc

Ma tot gandesc la viata mea, la alegerile mele, la persoana care am devenit.
Nu cred ca sunt cine ar trebui sa fiu, undeva pe parcurs m-am pierdut... m-am schimbat.
Am plecat la drum cu o idee, cu un plan... ce pare ca s-a pierdut in zare si de atunci incerc sa umplu golul. Asta m-a facut foarte dependenta de oameni, de activitati, de sentimente, pentru ca in singuratate gaura de la inceput a devenit abis, ce ma inghite tot mai mult, zi de zi. Mi-e frica de mine.
Nu vreau sa fiu cine sunt... dar nu mai sunt eu de atat de mult timp, nici nu stiu daca am fost vreodata eu.
Am uitat, am uitat cine sunt. Imi spunea cineva recent ca incearca sa isi dea seama care dintre personalitatile mele este cea adevarata. Adevarul este ca nici eu nu stiu.
Si oricat m-as chinui sa ma regasesc am impresia ca doar pun straturi, nu le dau jos, nimic nu pare sa mi se potriveasca.
Sunt invidioasa pe oamenii care stiu ce vor, care se cunosc, care nu se intreaba la fiecare pas daca au luat decizia corecta.
Eu nu pot sa fiu asa... ma chinuie GANDURILE. Ele sunt cel mai mare dusman al meu, ele nu ma lasa sa dorm noaptea.
Uneori cred ca de fapt nu am avut un plan, au fost mai multe si pur si simplu tind constant la alte obiective. Ceea ce inseamna ca sunt blestemata pentru totdeauna la nemultumire.