Toata lumea cauta extraordinarul.Dar putini observa ca e chiar in fata lor: e in atingerea calda a vantului, e in albastrul cerului, e in intinderea marilor, in zborul aparent haotic al pasarilor, in stralucirea soarelui, in supletea firului de iarba, in mirosul de ploaie, e in zambetul omului din tramvai care iti deschide usa, in privirea blanda a mamei, in parul iubitei, in prajitura bunicii.E pretutindeni.Trebuie doar sa inveti sa il vezi. Chiar daca uneori trebuie sa iti stergi lacrimile.Vor fi si zile...lipsite de extraordinar...pentru ca ne pierdem in rutina vietii, in ganduri, in griji, in nori gri. Trebuie dor sa tinem minte ca sub cortina norilor exista tot timpul un cer albastru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu