si eu stau pe mal si plang,
sperand ca poate o sa reusesc sa opresc seceta.
Nu pot.
Nu sunt realista si sigur sunt si putin proasta,
dar e ucigator de greu sa-mi intorc spatele si sa plec.
Adevarul e ca s-ar putea sa-mi fi pierdut si vederea,
pentru ca inca vad un izvor...
Cum am ajuns aici?
Ce ar trebui sa fac?
Ce pot sa fac?
Ar trebui sa fac ceva?
Tu nici macar nu esti aici.
Cred ca pentru tine a secat demult
sau privelistea nu a fost niciodata atat de frumoasa
incat sa merite sa lupti pentru ea.
Sti... cand ajungi aici,
cele mai frumoase amintiri incep sa doara.
Poate nu a fost niciodata un rau,
poate nu a fost niciodata un izvor,
poate doar m-am amagit.
Se pare ca era doar muzica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu