Da-mi drumul!

De fiecare data cand pleci, simt ca rupi o bucatica din mine
Si nu pentru ca nu vreau sa pleci, ci pentru ca nu sti sa pleci,
Esti cel mai amar fruct pe care l-am gustat si totusi
Dintr-un motiv ce ma depaseste, tot vreau sa gust din tine.

Dar azi nu mai pot... si te rog, te rog da-mi drumul.
Imi faci rau, imi sugi viata din mine, bucuria
Si pentru tine e doar un joc.
Ai castigat! Acum da-mi drumul...

M-am saturat de sunetul de oase rupte.
Da-mi te rog drumul, simt ca imi pleznesc venele
Sunt slaba si proasta dupa tine
Te rog, pentru ca nu mai pot.

Am uitat cum sa dorm si am uitat cum sa mananc,
Nu ma gandesc decat la tine, idiotule
Si mi-ar placea sa fiu motivul
Pentru care te trezesti dimineata.

Dar tu vrei sa te lupti cu mine
Sa ridici ziduri intre noi
Am obosit honey,
Si tot zic ca-ti dau drumul, dar nu pot, nu pot...

Imi faci rau, nu pot sa-ti tin piept.
Ma distrugi, ma rupi in bucatele
Si esti atat de iscusit incat le rupi mici,
Ca sa fi sigur ca nu mai pot sa ma strang.

Cu ce ti-am gresit?
Trebuie sa-mi dai drumul
Pentru ca am impresia ca o sa ma frangi pentru totdeauna.

Pentru o perioada

As putea sa stau pe pieptul tau pentru o perioada.
As putea sa ma obisnuiesc cu mirosul tau,
cu mainile tale in jurul meu,
cu capul tau apasat pe capul meu,
cu buzele tale...

Te-as putea privi pentru ceva timp.

M-as putea obisnui cu parul tau printre degetele mele,
cu felul in care imi strangi fata in mainile tale cand ma saruti,
cu atingerea ta arzatoare,
cu modul in care ma saruti pe gat,
cu felul in care ma strangi de mana.

Te-as gusta un pic, asa, pentru o perioada.

Pentru ca ma faci sa zambesc cand vorbesc la telefon.
Ma faci sa ma uit la tine cu pofta.
Ma faci sa vreau mai mult.
Imi dai atat de mult si intr-un fel ma simt constant insetata.
E un sentiment al dracului de placut...

Nu-mi da drumul la mana!

Nu m-ai intrebat daca vreau sa ma indragostesc de tine.

Cum ti-ai permis cu nesimtire sa te bagi asa in sufletul meu?
Nici nu te cunosc.
Cum ai reusit sa ma faci sa te caut in chipurile altora?
Cum ai reusit sa ma faci sa ma pierd in cuvinte, sa nu mai stiu ce vreau sa spun?
Ma scoti din sarite cu atitudinea ta.
Si totusi ma tot gandesc la tine si nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc de tine.
Ma auzi?
Te rog pleaca, din mirosul pielii mele si din gandurile mele de dimineata si de dupa-masa.
Si in special trebuie sa pleci din capul meu noaptea.
Refuz sa te vad, refuz sa te aud si nu vreau sa vorbesc cu tine.
Cum de ce?
Pentru ca te tot imprimi in mine si m-am saturat sa tot visez la tine si sa stau ca disperata cu mana pe telefon.
Am obosit sa imi tot reamintesc cele cateva clipe pe care le-am petrecut cu tine.
Esti intoxicant si nu te vreau.
Nu pot sa respir si ma enerveaza starea asta constanta de visare.
Nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat, parca m-am intors in timp si sunt in curtea scolii uitandu-ma pe furis la tine.
Nu poti sa intelegi asta, asa-i?
Ma uit la tine si nu te inteleg, nu pot sa te citesc, nu stiu cum sa ma port cu tine si in loc sa fiu incitata de un nou puzzle, m-am pus in fund si bat cu pumnii in piese.
Nu stiu ce simt, dar pot sa-ti spun sigur ce nu vreau sa simt.
Si stiu ca o sa ma ranesti pentru ca nici tu nu ma intelegi.

 

Amalgam

Azi e ziua aceea,
Azi s-a sfaramat gingasia atingerii noastre
Azi a venit ploaia
Azi am tras cu ochiul
Azi s-a decis soarta
Azi a fost

Azi ti-am intins mana
Mi-am deschis camasa
M-am uitat in ochii tai
Azi te-am gustat
Azi te-am lasat sa ma vezi
Azi

Azi am obosit
mi-am amintit de tine
m-am gandit la noi
Azi am realizat
Azi m-am inchis
Azi ai pierdut

Azi am simtit
Azi m-am bucurat
am incercat
si am gresit cu dulce naivitate
Azi m-am blocat
Totul a fost azi

Amalgam de sentimente
Nebunie, curiozitate, emotii, vis, dezamagire
Si a venit timpul sa plec mai departe
Nu mai e nimic pentru mine aici

Scrisoare in statie

Dragul meu tren,

Acum stau sprijinita cu fata de geamul murdar si ma uit in zare. Nu te vad. Nu te-am vazut nici ieri, nici alaltaieri. Nu ai timp, nu ai program, vi cand vrei.
A trecut mult timp de cand stau pe banca asta si am avut timp sa ma gandesc ce sa-ti spun.
Si azi, azi am decis sa nu te mai astept, a trecut prea mult timp si tu tot vi si pleci, nu ai niciodata rabdare sa urc.
Am crezut ca poti sa ma duci unde vreau sa ajung, am avut multa rabdare si intelegere.
Te-am asteptat si zi si noapte, si in frig si in ploaie, am tot sperat ca intr-o zi o sa ma accepti si o sa ma duci departe de statia asta, ruginita si murdara. 
Nu... asta nu s-a intamplat si chiar m-am saturat de asteptat.

Cosmar

Simt ca sunt pe drum spre rai, urc niste scari grele si vad prin nori lumina, calda si mantuitoare si cum prind un pic curaj si maresc pasul nerabdatoare, imi dispare scara de sub picioare si ma prabusesc puternic la pamant. 
Ma scutur si cu teama incerc din nou, incep sa urc foarte prudent si la fiecare pas sunt pregatita sa se sfarseasca scarile si sa cad. Ele nu o fac, pana cand nu ajung din nou sa devin increzatoare si ele.... ele ma prabusesc din nou la nesfarsit.

Sau am visat?

Ai fost primul
Primul dupa mult timp
Care a reusit sa ma faca sa ma deschid
Te-am asteptat, te-am simtit
Si te-am prins de mana
Nestiutoare si increzatoare
Iar tu...
mi-ai zambit
si mi-ai cantat ca un nebun
lucruri fara sens
dar nu conta pentru ca m-ai facut sa rad
Si lucrurile au alunecat rapid
si ma simteam legata de tine
intr-un sarut coplesitor de dorit
Pentru cateva minute
Am simtit ca sunt unde ar trebui sa fiu
si in decorul acela trist
si obosit
Tu mi-ai dat culoare
Apoi te-am pierdut
si iar te-am gasit intr-un parc
plictisit
din care am plecat grabiti
tinadu-ne de mana,
intr-o lume in care nu existam decat noi
O lume plina de dragoste si vise
Imbratisari calde si
saruturi ciudate
Imi amintesc umbra ta cum cresta intunericul
Si cum corpul tau se lipea de al meu
Si ma stangeai tare
Imi amintesc perfect
Privirea ta scrutatoare
cand mi-ai spus
"Sunt singurul?"
Era in acea intebare si un strop de rugaminte
As fi vrut sa-ti spun ca esti
dar vezi tu, dragul meu
Lumea e complicata
Viata e grea
si noi suntem tristi
Si totusi am decis sa fi
Am pornit spre tine
Imbracata in sperante si vise
si cu zambetul in suflet
Iar tu, tu nu erai
Eu am venit si tu nu erai
Intr-o clipa m-am trezit
Si am inceput sa alunec la vale
Pieduta si dezamagita
nici macar nu am luptat...
mi-am sters doar lacrimile
si am zambit amar
Am disparut intr-o clipa
Incredere, nu ai cum sa-mi ceri!
Te rog nu fi naiv!
Nu te cunosc si sunt prea lovita
sa ma mai las cu pieptul dezvelit
Nu imi explic ce s-a intamplat
si pentru ce exact m-am razbunat
Si acum stau si astept
nerabdatoare si nesigura
pentru ca nu stiu cum esti sau ce vrei
Dar stiu ca ceea ce simt acum este regret
Si nu pot sa nu ma intreb
A fost ceva adevarat?
Ai fost acolo cu mine?
M-ai simtit?
Sau am visat?

A fost o onoare

Multumesc, atat am vrut sa-ti spun
Imi pare rau ca nu am apucat sa-ti explic
Si sper ca nu te-am lasat pe ganduri
Nu as vrea sa cred ca te-am incurcat in vre-un fel
M-ar intrista teribil asta

Cum de ce?
Pentru ca tu inconstient poate
Mi-ai dat foarte mult
Te-am simtit
Mi-ai dat mult mai mult decat aveai
mult mai mult decat ti-as fi putut cere vreodata

Stiu ca nu intelegi,
Nu ai cum,
Dar pentru mine a fost o seara perfecta
Si candoarea atingerilor tale
Imi va ramane mult timp in minte

M-ai facut sa ma simt
Mai dorita ca niciodata
Mai iubita decat am fost vreodata
M-ai facut sa ma simt frumoasa
M-ai facut sa ma simt femeie

Si imi pare rau
Asta vroiam de fapt sa-ti spun
Ca am fost prea superficiala
si prea copila
La ultima noasta intalnire

Iarta-ma dragul meu,
Pentru ca nu te-am vazut
Sau nu am vrut sa-ti vad frumsetea
Dar acum ca am deschis ochii
Multumesc ca m-ai lasat sa te cunosc
A fost o onoare

Vreau sa simt

soarele azi straluceste mai tare
si imi arde pielea doritoare de atingeri
am o sete sfasietoare de mai mult
simt totul in doza dubla
si toate sentimentele mele se lupta puternic sa iasa afara
simt cum isi infig toate ghearele in pieptul meu si cum se taraie cu greutate
sa vada soarele
dar nu pot
nu pot sa le las
Ce nebune sunteti
nu aveti nici o directie!
Unde vreti sa mergeti?

tot corpul imi vibreaza
si vrea sa se ridice undeva desupra tuturor
libertate...
e o zi de mancarime
de dorinta
Vreau sa-mi dau drumul
sa ma daruiesc complet
fara nici o retinere
Vreau sa ma pierd
sa uit de mine
sa ma las prada tuturor culorilor
gusturilor
mirosurilor
sentimentelor
Vreau sa alerg pana nu mai am aer
Vreau sa ma intind pe asfalt si sa las ploaia
sa-mi mestece corpul
Vreau vant putenic care sa-mi legene corpul
si sa-mi ciufuleasca parul
Vreau sa plang pana nu o sa mai am lacrimi
Vreau sa simt iarba rece si umeda
cu talpile goale
Vreau sa simt valurile cum se sparg de trupul meu
Vreau sa dansez astazi cu tine
Sa-ti simt misterul
magia, natura, nebunia, intunericul
Vreau sa-ti vad ochii
Vreau sa-ti simt puterea 
Vreau sa simt

Visandu-te

M-am trezit visandu-te,
in plina zi,
ca o liceanca.
Idila noastra
mi se desfasura in fata ochilor;

muzica suava
si matase
si privirea ta patrunzatoare
si soarele ne stralucea in par

puf si perle,
cirese si vanilie.
Pasiunea momentului imi scutura oasele
si imi incoarda spatele.

Iti vad mainile cum imi ating
usor pielea si ma fac sa-mi doresc mai mult
si mai mult,
mult mult mai mult.

Corpul tau il striveste pe al meu
intr-o imbratisare
infinit de calda
si patrunzatoare.

Te joci cu parul meu,
cu degetele mele
si patul meu
e prea mic...

Imi simt inima cum bate
nebuneste
si din cand in cand
uit sa mai respir.

Catifea, lalele, ciocolata
si suntem doar noi doi
si muzica
si noaptea.

Totul e cum ar trebui sa fie
pentru ca si tu,
si tu
m-ai simtit...

Dar sa nu ma crezi, iubitule
pentru ca obisnuiesc sa mint.

Apa

Am ajuns la os
E atat de pustiu
si atat de desert
totul se misca si eu stau pe loc
pierduta in razboiul asta
Lame ascutite si colti
lucesc in zare
sudoare, lacrimi si sange
Zambetul meu are gust amar
Luati totul flamanzilor
Luati!
in cercul asta
nu se respecta nimic
totul pana la moarte
se incaiera, se bat, se omoara
pentru o bucata
toti vor o bucata
dar nu stiu sa dea nimic inapoi
curve!
Nu sunt cei care se daruiesc
sunt cei care iau
Nu sunt cei care se pierd in emotii
sunt cei care nu au
Va dau, va dau
luati luati
va dau la toti
si tie o bucata si tie una
nu imi trebuie nimic in schimb
vreau doar liniste
si ceva ce voi nu puteti sa-mi oferiti
ma uit la voi cum infulecati pe nerasuflate
si nu pot sa nu plang
sunteti atat de prinsi in dansul asta nebun
dar mai am atat de mult de oferit
daca asta va face fericiti
mai luati
si scarbita va mai arunc o bucata
ce conteaza ce mai am de oferit
daca doar de carne aveti nevoie
si eu
ce vreau eu?
ceva ce probabil nu voi mai avea niciodata
ceva ce nu se gaseste decat foarte rar
si de obicei nu e de calitate
eu vreau apa

Mormant

Sunt dezamagita, doar ca e o dezamagire care te inghite
care te face sa nu mai poti sa respiri, amestecata cu durere, o durere care te apasa pe piept 
si iti pune un nod in gat, de nici saliva nu poti sa ti-o inghiti
simt ca parca timpul s-a oprit in loc
si ma uit in urma si imi vine sa urlu de ciuda.
-----------------------------------------------------------
Sub cerul asta rosu
Legata de o masa
masini de cusut imi bat carnea
cu ochii inchisi ma uit la o masca
si este atat de perfecta

eu nu simt nimic
decat iubirea mea
o tin in mana
e asa calda si moale
ti-o daruiesc, ca o proasta

vise, sentimente, amintiri
trec prin fata mea
cum ai putut sa strici totul?
ca si cum nu mi-ai mirosit parul in fiecare seara
ca si cum nu mi-ai sters lacrimile de pe obraz.

ai fost atat de obsedat sa porti masca aia idioata
incat nu m-ai vazut niciodata

nimic nu mai are sens
si ma simt atat de ranita
masca ta s-a spart in mii de bucatele
si ma uit in ochii tai
si nu vad nimic

unde sunt visele?
unde e iubirea?

ranile incep sa doara
pentru ca in sfarsit am inteles
ce ai facut cu ea

o vad dura si rece
in intuneric
lovita si insangerata
cum nu a fost niciodata
ce ai facut?
nu ai stiut sa ai grija de ea!

nu mi-a mai ramas sa fac decat un singur lucru
o iau de pe jos, o curat
o fac frumoasa
si o asez pe un pat de flori
apoi voi pune pamant pe ea
si o piatra cu
"aici e ingropata iubirea mea"

In genunchi

Si am cazut din nou in genunchi, simt un gust metalic in gura
Stiu ca trebuia sa ma imbrac mai gros
Privesc pierdut in zare
Ce va mai urma?

Parul ud imi mangaie fata
Simt deja asfaltul prin pantaloni cum imi zgarie pielea
Aud ploaia cum se loveste de pamant
Intr-un cantec nebun de linistit

Mi s-a taiat pentru o clipa respiratia,
Dar trebuie sa recunosc ca ai fost totusi milostiv
HA, HA, HA
Ai fost!

Nu inteleg de ce nu ma ridic
Stau si ascult ploaia
Inca ma doare pieptul
Stau lovita de surpriza
 
Am meritat-o
Am deschis bratele
Si am asteptat
Sa primesc ce va urma

Simt siroaiele de apa cum imi roiesc pe piele
Mi s-au lipit hainele de mine
Plang acum
Pentru ca silueta ta a disparut din zare

dependenta de dragoste

o durere cumplita imi cuprinde tot corpul
imi tiuie urechile...
iara mi-am dat final.

sunt prea naiva, asa ca o merit.
nu spun nimic
nu ma plang

stau in durere,
a venit momentul
sa merg mai departe

boala asta incepe sa ma manance, in fiecare zi, putin cate putin...
dar ce pot sa fac?
cum pot sa nu o fac...

iubesc sa fiu indragostita
sunt dependenta de acest sentiment
il caut constant.

dupa ce imi trece euforia
si deja culorile isi pied din nuanta
imi caut urmatoarea doza

e cel mai nesanatos viciu pe care il am.
tigarile si alcoolul sunt frectie
drogul asta te consuma, te omoara

nu te stresa dragule sunt doar in sevraj
o sa te uit pana la urmatorul trip

Cine esti?

te-am cunoscut... si tarziu azi inca ma gandeam la tine.
multumesc ca mi-ai dat viata intr-o seara moarta.
esti foarte prezent in mintea mea, ceea ce ma fascineaza.
ma intrigi...azi.
cine esti?

nu pot sa nu ma gandesc la mainile tale si cat de bine au stiut sa-mi acordeze corpul.
mi-am pierdut mintile in placere, am pierdut timp, am cazut intr-un abis, am ametit.
iti aud respiratia, iti simt pielea... ma innebunesti.
nu pot sa respir si te bucuri, nu iti vad fata dar stiu ca zambesti.
ai in ochi o privire nebuna.
ma sperii.
cine esti?

ma cufund intr-un vartej de emotii contradictorii
inca nu imi vine sa cred ce usor m-ai facut sa-mi pierd capul
un efect cutremurator
o senzatie dulce-picanta acidulata
m-ai facut mai usoara
cine esti si cum m-ai gasit?

Ma tot gandesc

Ma tot gandesc la viata mea, la alegerile mele, la persoana care am devenit.
Nu cred ca sunt cine ar trebui sa fiu, undeva pe parcurs m-am pierdut... m-am schimbat.
Am plecat la drum cu o idee, cu un plan... ce pare ca s-a pierdut in zare si de atunci incerc sa umplu golul. Asta m-a facut foarte dependenta de oameni, de activitati, de sentimente, pentru ca in singuratate gaura de la inceput a devenit abis, ce ma inghite tot mai mult, zi de zi. Mi-e frica de mine.
Nu vreau sa fiu cine sunt... dar nu mai sunt eu de atat de mult timp, nici nu stiu daca am fost vreodata eu.
Am uitat, am uitat cine sunt. Imi spunea cineva recent ca incearca sa isi dea seama care dintre personalitatile mele este cea adevarata. Adevarul este ca nici eu nu stiu.
Si oricat m-as chinui sa ma regasesc am impresia ca doar pun straturi, nu le dau jos, nimic nu pare sa mi se potriveasca.
Sunt invidioasa pe oamenii care stiu ce vor, care se cunosc, care nu se intreaba la fiecare pas daca au luat decizia corecta.
Eu nu pot sa fiu asa... ma chinuie GANDURILE. Ele sunt cel mai mare dusman al meu, ele nu ma lasa sa dorm noaptea.
Uneori cred ca de fapt nu am avut un plan, au fost mai multe si pur si simplu tind constant la alte obiective. Ceea ce inseamna ca sunt blestemata pentru totdeauna la nemultumire.